Adaptări didactice pentru elevi cu nevoi diverse

students with diverse needs

Țara studiată: SUA 

Domeniu de interes: Limbă, Citire, Ortografie/Scris, Tehnologie de asistență, Multisenzorial

Standardele de conținut de bază ale curriculare din New Jersey și cadrele curriculare aferente sunt punctul central al curriculum-ului și al instruirii pentru toți elevii. Această populație include studenți cu dizabilități. Pentru a oferi elevilor cu dizabilități un acces semnificativ la curriculum și instruire bazate pe standardele de conținut, pot fi necesare adaptări. Adaptările nu au scopul de a compromite standardele de conținut. În schimb, adaptările oferă elevilor cu dizabilități oportunitatea de a-și maximiza punctele forte și de a compensa diferențele de învățare.

Legea privind educația persoanelor cu dizabilități (I.D.E.A.) garantează elevilor cu dizabilități dreptul la adaptări ale programelor de învățământ general, așa cum este specificat în Programele lor de educație individualizate (IEP). Intenția acestor acte este de a oferi acestor elevi acces la programul de învățământ general și la programa de învățământ general.

Elevii cu dizabilități pot avea nevoie de prezentări de instruire care să le permită să dobândească, să înțeleagă, să-și amintească și să aplice conținutul în limba mondială. În plus, adaptările de prezentare a instruirii pot spori atenția și capacitatea elevului de a se concentra asupra instruirii.

Practica descrisă este un principiu de predare încorporat în programul educațional general.

Elevii cu dizabilități demonstrează o gamă largă de diferențe de învățare, cognitive, de comunicare, fizice, senzoriale și sociale/emoționale care pot necesita adaptări la programul de educație generală.

Un număr tot mai mare de elevi cu dizabilități ușoare, moderate și severe primesc instruire zilnică de la baza sălilor de clasă de învățământ general din școlile din cartier. Practica educației copiilor cu și fără dizabilități împreună în săli de clasă eterogene este denumită școlarizare incluzivă. Această practică, deși relativ nouă, a devenit un element critic în reforma învățământului special și general. Filosofia de bază din spatele incluziunii este că toți copiii pot învăța împreună, iar multiplicitatea stilurilor de învățare găsite în diverse grupuri de copii este apreciată. Practicile de instruire în sălile de clasă incluzive reflectă convingerile că diferențele individuale pot fi adaptate și rezultatele învățării vor varia în funcție de prioritățile educaționale ale fiecărui copil.

Scopul unei adaptări este de a ajuta individul să compenseze provocările intelectuale, fizice sau comportamentale. În plus, o adaptare permite individului să-și folosească repertoriul actual de abilități, promovând în același timp dobândirea de noi abilități.

Adaptările au fost folosite de mulți ani în educația elevilor cu dizabilități în mediile școlare, comunitare, recreative și profesionale.

Obiective:

  • Utilizarea materialelor și dispozitivelor

Adaptările găsite în această categorie pot fi considerate obiecte portabile, echipamente sau materiale care îmbunătățesc performanța unui individ.

  • Adaptarea secvențelor de abilități

Adaptarea unei secvențe de abilități înseamnă că pașii unei sarcini sunt cumva modificați, simplificați sau rearanjați.

  • Utilizarea asistenței personale

Orice sprijin verbal, fizic sau de supraveghere oferit de o altă persoană definește această categorie.

  • Reguli de adaptare

Această adaptare necesită o modificare a tiparelor, practicilor sau obiceiurilor obișnuite ale unui anumit mediu.

  • Adaptarea mediului

Adaptările din această categorie reflectă ajustări care au fost făcute în mediul sau condițiile fizice.

Adaptările curriculare pot face diferența între faptul că un elev este prezent în clasă și este implicat activ în viața școlară de zi cu zi. Atunci când sunt concepute în colaborare, adaptările curriculare pot minimiza diferențele dintre studenții cu abilități diferite. Modificările reușite individualizează conținutul lecției și ajută la crearea unei potriviri între stilul de învățare al elevului și stilul de predare al instructorului.

Grupuri de instruire

  • Grupuri de învățare prin cooperare
  • Parteneri și sisteme de prieteni
  • echipe
  • Tutori de vârste diferite
  • Perechi de prieteni internaționali

Suport de instruire

  • Ajută fizic
  • Clarifica
  • Prompt — indiciu
  • Gestul — semnal
  • Interpreta
  • Consolida
  • A scoate in evidenta
  • Organiza
  • Concentrează-te
  • Utilizați vorbitor nativ ca model

Conditii de mediu

  • Amenajarea camerei fizice
  • Spatiu de lucru
  • Accesibilitatea materialului
  • Iluminat
  • Nivel de zgomot
  • Stații de învățare/stații de laborator
  • Etichetarea echipamentelor, stațiilor și alocarea locurilor
  • Aranjarea locurilor și repartizarea locurilor
  • Unități portabile
  • Muzica-tinta cultura sau clasica
  • Imersiune — vizuală/tactilă/auditivă

(1) Prelegere și demonstrație: Acest format tradițional de predare este unul dintre modelele cele mai frecvent utilizate. Denumit și modul expozitiv de predare, instructorul oferă o explicație a unui concept sau subiect, apoi susține informații verbale cu o ilustrație sau un model.

(2) Întrebare sau discuție între clase: După expunerea la informații verbale scrise, elevii sunt implicați într-un schimb de întrebări și răspunsuri.

(3) Jocuri, simulări, jocuri de rol, prezentări și lecții bazate pe activități: sunt organizate activități care întăresc sau extind conținutul lecției și încurajează elevii să aplice informațiile care au fost predate sau discutate anterior.

(4) Lecții experiențiale: Acest tip de format de lecție utilizează activități din viața reală pentru a aplica sau a îmbunătăți abilitățile. Lecțiile experiențiale pot fi la fel de scurte ca o perioadă de clasă, pot fi angajate pe un număr de săptămâni sau pot avea loc în mod regulat.

Procesul de proiectare a adaptărilor curriculare necesare poate fi împărțit în șase pași de bază:

  • Stabiliți o echipă de planificare centrată pe elev, care utilizează o abordare de echipă colaborativă.
  • Adunați informații despre abilitățile elevului în școală, acasă și în comunitate.
  • Adunați informații despre mediile de educație generală în care elevul își va petrece timpul.
  • Observați elevul în mediile de învățământ general.
  • Selectați sau creați adaptări care se adresează nevoilor de învățare ale elevului.
  • Aranjați metode eficiente de comunicare și planificare între membrii echipei.