4.8. Principiul individualizării și sistematicității

Unul dintre cele trei elemente principale ale învățării personalizate, individualizarea este atunci când ritmul de învățare este ajustat pentru a răspunde nevoilor fiecărui elev. Accentul devine stăpânirea conținutului. Cu individualizarea, fiecare elev împărtășește aceleași obiective generale de învățare, dar elevii individuali sunt capabili să progreseze prin obiectivele de învățare cu viteze diferite. De exemplu, unii studenți pot dura puțin mai mult la subiecte pe care nu le-au înțeles prea bine, dar se pot mișca rapid atunci când au demonstrat măiestrie.

Operaționalizarea individualizării necesită identificarea rezultatelor clare ale învățării și urmărirea stăpânirii elevilor cu aceste obiective. Ca urmare, termenii „educație bazată pe competențe” și „stăpânire” sunt strâns legați sau chiar sinonimi. În mod tradițional, elevii cu nevoi speciale au avut planuri de învățare individualizate (IEP) pentru a se asigura că primesc atenția de care au nevoie pentru a avea succes, dar ideea începe să câștige teren în toate domeniile educației.

4.8.1. Care sunt beneficiile?

• Toți elevii trec prin aceeași experiență de învățare, dar învață în propriul ritm.
• Accentul se schimbă de la timpul pe scaun la stăpânire.
• Fiecare elev se angajează într-un element crucial al învățării personalizate.
• Elevii devin confortabili și automotivați pe măsură ce își ating obiectivele de învățare

Proiectarea diferențiată și individualizată a proceselor de predare și învățare este o abordare didactică care încearcă să asigure justiția educațională în sensul unei echități participative și este legată de toate cele cinci categorii de practici incluzive ale profesorilor. Pe baza recunoașterii pluralității elevilor în cadrul unei comunități de clasă, aceasta necesită reacții didactice ale profesorilor și adaptări la nevoile individuale ale elevilor. În consecință, o schimbare metodologică de la modelul tradițional „unic pentru toți” la predarea și învățarea individualizate, ca răspuns la eterogenitate, oferă un punct de plecare pentru echitatea educațională în contextul școlar.

Atât diferențierea, cât și individualizarea își au punctul de plecare didactic în nevoile elevilor. Diferențierea se referă la o pregătire și proiectare variată a practicii de predare incluzivă într-un mod reactiv, reacționând la nevoile elevilor. În acest fel, se încearcă să răspundă nevoilor specifice grupului ale elevilor din cadrul unei clase. Obiectivele acoperă o gamă largă de posibilități de împlinire (de exemplu, dezvoltarea competențelor în calcul sau alfabetizare) și sunt aceleași pentru toți elevii, dar calea spre atingerea lor este modificată și oferă posibilități diferite luând în considerare, de ex. conținut, amploare, material și instruire și pot fi afișate ca nivel macro al practicii de predare incluzivă adaptată. Individualizarea respectă nevoile individuale ale elevilor mai mult la nivel micro și este adaptată la nevoile educaționale ale elevilor individuali. Conținutul, amploarea, materialul, suportul, evaluarea etc. sunt personalizate în funcție de nevoile elevilor. Abordările didactice depind de cerințele individuale.