2.6. Includerea in societate a adultilor cu dificultati de invatare
A face ca incluziunea socială să funcționeze astăzi înseamnă că toți trebuie să lucrăm împreună în cadrul unei comunități, pentru a aborda și a evita circumstanțele sau problemele care duc la excluziunea socială, cum ar fi sărăcia, șomajul sau izolarea din cauza bolii.
Persoanele cu dificultăți de învățare pot întâmpina uneori dificultăți în a comunica cu coerență și structură. Din acest motiv, ei sunt adesea expuși riscului de izolare socială, anxietate crescută și probleme de sănătate mintală. Adesea, conceptul de incluziune socială se autoperpetuează și devine de lungă durată, ceea ce duce la factori agravanți precum bolile mintale. Acest lucru se poate datora sprijinului sau cooperării slabe din partea comunității.
Stima lor de sine va fi stimulată prin incluziunea socială, care va fi foarte pozitivă și se va reflecta în relațiile lor cu familia, prietenii, carierele și educatorii care vor interveni și vor lucra împreună pentru a le face viața cât mai pozitivă și independentă.
Din păcate, există încă stigmatizarea persoanelor vulnerabile din acest grup și, prin urmare, guvernele pun în centrul atenției includerea acestor persoane. Cu toate acestea, din cauza reducerilor în îngrijirea sănătății, numărul de asistenți sociali a fost redus și acest lucru a condus la necesitatea unei abordări holistice, bazate pe comunitate, pentru sprijinirea adulților cu dificultăți de învățare.
Iată câteva exemple despre cum să îmbunătățiți incluziunea socială:
- Introducerea unei rutine zilnice
Persoanele cu dificultăți de învățare pot merge la centre ocupaționale unde îngrijitorii sunt înalt calificați și cu experiență. Acolo pot accesa cursuri care sunt atât educaționale, cât și plăcute social. Ei vor dezvolta abilități de comunicare socială și se vor distra prin timpul liber, făcând ateliere de gătit, expresie creativă sau mișcare.
- Promovarea spiritului de munca
Munca poate crește stima de sine și poate oferi unei persoane o independență sporită. Încurajarea căutării unui loc de muncă, pe de o parte, crește sentimentul de independență și, pe de altă parte, ajută la câștigarea existenței. Persoanele cu dificultăți de învățare trebuie doar să aibă un loc de muncă potrivit stării lor care să le facă să crească într-un sentiment de utilitate și apartenență
- Predarea independentei
Învățarea nu este adesea egală, deoarece nu toată lumea are șansa de a învăța unele abilități pe care majoritatea dintre noi le considerăm de la sine înțelese. Fiecare are nevoi diferite și nu toți oamenii cu dificultăți de învățare sunt atât de independenți pe cât ne-am dori să fie. De exemplu, cumpărăturile sau prinderea unui autobuz sunt activități pe care unii oameni nu le pot face pentru că nu au fost învățați sau pentru că nu au încredere să atingă aceste obiective. Învățându-i această independență, așa cum am menționat mai sus, le va crește stima de sine și va face relațiile sociale mai eficiente.
- Aprofundarea sprijinului
Sprijinirea fiecărei persoane este vitală pentru prosperitatea oricărui adult vulnerabil. Familia, împreună cu educatoarea, sunt responsabile pentru acest lucru. Un cursant cu dificultăți de învățare va avea nevoie de sprijinul unui adult pentru a învăța noi abilități sau experiențe care se referă la viața de zi cu zi.
Înțelegerea vieții altor persoane cu dificultăți ne face să ne implicăm ca comunitate. Empatia este un sentiment care ajută la îndepărtarea stigmatului care este atât de nepotrivit atașat adulților vulnerabili.
În trecut, oamenii cu dificultăți de învățare erau separați de comunitățile lor și instituționalizați. Excluziunea socială nu a oferit prea multe oportunități. În ultimii ani, a existat o mișcare în țările subdezvoltate de a lua pași pozitivi pentru a schimba direcția de incluziune socială a persoanelor cu dificultăți de învățare. Principalele măsuri care au fost luate sunt grija în comunitate și acțiunea pentru o mai bună integrare în societatea de masă.
Deși centrele de zi sunt foarte bune, acest lucru agravează problema excluziunii sociale, întrucât doar persoanele cu dificultăți de învățare merg acolo. Cu toate acestea, guvernele au luat inițiativa de a moderniza centrele de zi pentru a promova viața independentă și abilitățile sociale pentru a forma relații semnificative cu diferite grupuri de oameni.
În cazul persoanelor cu dificultăți de învățare, sistemul de învățământ s-a schimbat, deoarece în prezent, dacă un părinte dorește să-și ducă copilul la o școală obișnuită, o poate face, iar autoritatea locală și școala evaluează copilul și face aranjamentele necesare pentru includere. În ciuda acestor noi măsuri, există încă oameni care nu cred în planurile guvernelor de a acționa împotriva excluziunii sociale. Una dintre problemele principale apare din lipsa lentă sau totală a schimbării atitudinii societății față de persoanele cu dificultăți de învățare.
În cele din urmă, se crede că se poate face mai mult pentru a consolida sprijinul care le permite persoanelor cu dificultăți de învățare să atingă incluziunea socială.
